Comuna Bulz este situata in partea de est a judetului Bihor, la o distanta de 75 km de municipiul Oradea (Bulz - centru), la 37 km de orasul Alesd, acelasi judet, si la 88 km de municipiul Cluj-Napoca. in componenta comunei intra satele Bulz, Munteni si Remeti.
La acestea trebuie adaugat si satul de vacanta Remeti-Coada Lacului, aflat la circa 14 km de satul Remeti. Distanta fata de resedinta comunei (Bulz) variaza intre 3 km (Munteni) si 12 km (Remeti). Comuna este legata de resedinta judetului de drumul judetean Remeti-Bucea si, apoi, drumul national Bucea-Oradea (E60). Pe calea ferata, legatura cu centrele Oradea si Cluj-Napoca se face prin halta Stana de Vale (inainte de 1948, Valea Iadului sau, in denominatiunea localnicilor - Gura Iadului) si gara Bulz, situate la circa 3 km de centrul comunei. Alte drumuri de acces sunt: Beius-Stana de Vale-Remeti-Munteni-Bulz-Bucea si Poieni-Valea Draganului-Barajul Dragan (Floroiu)-Remeti.
Structura reliefului este variata, cu accente de "salbaticie" si "fantezie" a naturii, luncile, valcelele, dealurile si muntii alternand, parca, in ritmurile "traganatei" omului de la munte, ceea ce face ca si solul sa fie sarac, in buna parte arid, acoperit de paduri si fanete, aceasta, in primul rand, datorita altitudinii, dar si structurii petrografice si conditiilor climatice. Adanca si ingusta in cursul superior, Valea Iadului capata, in aceasta zona, aspect de defileu (Cheile Remetilor).
Asadar, relieful comunei este unul muntos, cu inaltimi cuprinse intre 340 m, la confluenta Iadului cu Crisul Repede, si 1471 m, in Vf. Piatra Seniului.
De asemeni, alcatuirea petrografica si structura si-au impus personalitatea in peisaj. Formatiunile cristalofiliene mezozonale si epizonale, de pilda, au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi si povarnisuri domoale, in jumatatea lor superioara, dupa cum magmatitele se inscriu prin forme greoaie si masive (masivul Carligate).
Rocile sedimentare se manifesta, si ele, diferentiat, in functie de particularitatile lor petrografice. Astfel, deosebim o grupa de roci formata din aglomerate, gresii, marne si argile, si o a doua - reprezentata de calcare si dolomite, care concura in realizarea cunoscutului relief carstic. Acolo unde structura nu se manifesta in trasaturile reliefului, prima grupa de roci se inscrie prin suprafete netede, larg bombate, pe alocuri cu proeminente. Rocile carstificabile, datorita proprietatilor lor specifice, au conditionat aparitia platoului calcaros Fantana Botii - Dealul Rugutului, de pe stanga Vaii Iadului, sau adancirea puternica pe verticala, incorsetand vaile in chei salbatece, care adeseori ascund pesteri active (din care se scurg ape de suprafata).
Relieful carstic este reprezentat prin caverne, doline, avene (Gura Dracului, Hartoape), grote, ponoare si pesteri, bazinul Vaii Iadului fiind, cu circa 
300 de astfel de formatiuni, unul dintre cele mai bogate din tara. Dintre cele mai importante pesteri, mentionam: Pestera cu Apa de la Bulz (la 336 m altitudine, pe malul stang al Vaii Iadului, la picioarele unui abrupt de peste 200 m), accesibila doar speologilor; Pestera de pe Valea Lesului, populata cu coleoptere cavernicole, fiind prezente si fosile de ursi cavernicoli (Ursus Speleus); Pestera Mica, Pestera Pastorului, Pestera Ciuhandrului - cu un climat unic, de o deosebita importanta stiintifica; Pestera de pe Valea Izvorului, descoperita in timpul constructiei canalului de aductiune Iad-Dragan, este, se pare, extrem de interesanta, dar n-a fost inclusa in circuitul turistic etc.
Structura geologica si aspectele reliefului determina si varietatea de bogatii ale solului si subsolului, punand in evidenta numeroase resurse pentru dezvoltarea zonei. Zacamintele de bauxita, mai ales din Muntii Padurea Craiului, apar sub forma de lentile in dolinele unui vechi relief modelat pe calcarele tithonice, exploatandu-se in Remeti (punctele Daica, Corni, Stravinoasa, Izvor etc.), luand drumul Dobrestiului, Chistagului, apoi Oradiei. Un filon de argila alba, descoperit pe directia Remeti (Fata Arsa) - Damis - Ponoare isi asteapta investitorul. Apar si rezerve importante de calcare compacte, utilizate, in mica masura, azi ca si-n trecut, pentru producerea varului.
Apele destul de repezi, ce coboara de pe pantele vestice ale Muntilor Bihorului, dar si Valea Iadului, aduc cantitati insemnate de pietrisuri si nisipuri pe care le depun in zonele inferioare ale cursurilor de apa, acestea constituind o materie importanta in constructii.
Valea Iadului este cel mai important afluent al Crisului Repede, in care se varsa, la o altitudine de 340 m, in apropiere de Halta CFR Stana de Vale (altadata Gura Iadului), dupa un parcurs de aproximativ 52 de km. Raul izvoraste din Muntii Bihorului, de la poalele vestice ale Vf. Poienii (1627 m), in vecinatatea statiunii Stana de Vale, adunand, intr-o prima etapa, Izvorul Minunilor, Izvorul Clocotitor, Izvorul Pacii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului si Izvorul Eremitului, colectand, apoi, pe parcurs, apele a numeroase paraie: Carligate, Valea de Runc, Ciungi, Valea Gugii, Vaile Calului, Valea Lupului, Salatruc, Stravinoasa, Valea Izvorului, Paraul Morii (Paraul lu’ Bilaviz), Disor (Valea Bisericii), Toplita, Paraul Lupului, Valea Dumii, Valea Curii, Valea Saracelului, Valea Mihaiesii, Paraul Tocilelor (Toptitelor?) pe dreapta, iar pe stanga: Iedutu, Murgasu, Parauta, Valea cu Calea, Hodrangusa, Valea Lesului, Valea Causului, Valea Rea, Valea Lungii, Valea Fatii, Paraul Rosu.
Valea Iadului, in anii 1970-2000, a fost supusa unui proces de amenajare hidrotehnica, ceea ce a dus la construirea mai multor baraje de acumulare si regularizare a cursului. Astfel, au aparut lacurile de acumulare de la Lesu (in amonte de confluenta Vaii Lesului cu raul Iad, aproximativ 28 mil. mc apa), de la Munteni si Bulz, dar si de la Carligate, Şipote si Valea Izvorului, acestea fiind legate de uzinele electrice din zona prin mai multe canale si tunele de aductiune (Iad-Dragan, din punctul Carligate; Dragan-Valea Bisericii; Izvor-Valea Bisericii; Valea Bisericii-Munteni, Munteni-Bulz etc.)
Datorita interesului stiintific si peisagistic (flora, fauna si temperatura constanta de 4o-5o) trebuie amintit si Lacul Toplita (circa 500 m2) din Remeti, un izvor vocluzian, cu apa dulce, care nu ingheata la temperaturi atmosferice negative.
Clima comunei Bulz este una tipica de munte, rece si umeda. Cresterea treptata a altitudinii dinspre Gura Iadului spre Stana de Vale duce la scaderea temperaturii si a presiunii aerului, la cresterea precipitatiilor, nebulozitatii, umiditatii si vitezei vantului.
Etajul subalpin il intalnim pe suprafetele restranse, mai ales in masivul Carligate si imprejurimi. Datorita conditiilor aspre, aici se dezvolta pajisti dominate de iarba stancilor (Agrostis rupestris) si taposica (Nardus stricta), in amestec cu firuta (Poa alpina), paiusul pestrit (Festuca violacea), parusca (Festuca suspina), mararul ursului sau patrunjelul de munte (Lingusticum mutellina), clopotelul (Campanula napuligera), dar si de arini de munte (Alnus virilis), jneapanul (Pinus muga, Pinus montana), afinul (Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinium vitis-idaea), ghintura (Gentiana punctata), ienuparul pitic (Juniperus sibirica) etc.
Fauna, la acest etaj, este reprezentata destul de slab, mai ales prin rozatoare, reptile - vipera comuna (Vipera berus), soparla de munte (Lacerta vivipara), gasteropode - Mastus venerabilis, Campylea faustina sativa - si pasari - fasa de munte (Anthus spinoletta spinoletta), fluturasul de piatra (Tichodroma muraria muraria), extrem de redusa fiind prezenta caprei negre (Rupicapra rupicapra) etc.
Etajul coniferelor, la peste 900-1000 m altitudine, este dominat de molid (Picea excelsa), caruia i se adauga bradul (Abies alba), dar si paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), scorusul (Sorbus aucuparia), iar la parterul padurii - afinul, muschii verzi, merisorul, murul, zmeurisurile etc. Pajistile care se formeaza in poieni etaleaza o vegetatie ierboasa mezofila abundenta, dominata de paiusul rosu (Festuca rubra) si taposica. Acest etaj este dominant pe masivele dintre Stana de Vale si Dealul Mare.
De aici, pana mai jos de Barajul Lesu, pe locurile mai insorite ale culmilor (Vaile Calului, Stana de Runc etc.) si, in special, pe inaltimile Muntilor Piatra Craiului, unde climatul este mai bland, apar padurile amestecate de rasinoase si fag. Speciile lemnoase care formeaza arboretele amestecate sunt fagul (Fagus silvatica), molidul si bradul.
Stratul arbustiv este, si aici, slab dezvoltat. intalnim alunul (Corylus avellana), paducelul (Crataegus monogyna), liliacul carpatin - iorgovan - lemnul vantului (Syringa josikaea) - element glaciar, frumusete ocrotita care se poate admira, specie endemica, in doar cateva cranguri, cea mai apropiata ruda a ei regasindu-se in Himalaya, , apoi bulbucii de munte (Trollius europaeus) - planta ocrotita etc.
Etajul propriu-zis al fagului domina cursul inferior al Vaii Iadului, mai ales Muntii Padurea Craiului, dar si culmile mai joase si domoale ale Muntilor Bihorului. Caracteristic pentru acest etaj este predominarea padurilor pure de fag. Daca in partea superioara a zonei apar, in cantitati mici, molidul si bradul, in partea inferioara, la fel de nesemnificativ, apar carpenul (Caupinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus campestris), gorunul (Quercus petraea) etc. Stratul de arbusti este, de obicei, slab dezvoltat - in fagete. Se intalnesc, mai des, alunul, cornul (Cornus mas), paducelul, macesul etc.
Pajistile de pe locul padurilor sau din poieni constituie cele mai pretioase fanete si pasuni din domeniul forestier (Valea Izvorului-Brusturoasa, Valea Seniului, Porumbreu, Salhij, Şipote etc.). in compozitia acestora predomina iarba vantului (Agrostis temis), peptanarita (Cynosurus cristatus), tremuratoarea (Briza media), paiusul de livezi (Festuca pratensis), ovasciorul de munte (Arrhenatherum elatius), spilcuta (Chrysanthemum leucantheum), patrunjelul de camp (Pimpinella saxifraga), clopoteii (Campanula patula), diferite specii de trifoi etc.
in extrem de putine zone umede (mlastini) intalnim o vegetatie saraca - de stufaris, papura, pipirig, rogoz etc.
Fauna padurilor este insemnata mai ales prin prezenta formelor de importanta cinegetica. Mamifere ca cerbul (Cervus elaphus carpathicus), ursul (Ursus arctos), rasul (Lynx lynx) sunt destul de rar intalnite, ca si capra neagra, de altfel. in regiunile calcaroase mai apare jderul de piatra (Martes foina), iar in padurile de foioase - soarecele gulerat (Apodemus tauricus), veverita (Sciurus vulgaris fuscoater), lupul (Canis lupus), jderul de padure (Martes martes), mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolul capreolus), iepurele (lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes) etc. Zimbrul, pare-se, a reprezentat, candva, fala acestor locuri. Acestora li se adauga numeroase pasari: cocosul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonaria), buha (Bubo bubo), corbul (Corvus corax), mierla (Turdus merula), uliul etc., iar, mai nou, lacurile de acumulare sunt vizitate de rate salbatice. Tot recent, este consemnata si aparitia berzelor. Pesterile sunt populate cu lilieci.
in apele Vaii Iadului, cat si in majoritatea afluentilor, apar pastravul indigen (Salmo trutta fario), pastravul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymallus thymallus), mreana de munte (Barbus meridionalis peteny), cleanul (Leuscicul cephalus), cicarul (Endontomyza danfordi), dar si racul de munte (Astacus torrentium) etc.
Printre obiectivele turistice
- Colectia de arta populara de la scoala din catunul Pust
- Exploatarea de bauxita si calcare compacte din satul Remeti
- Lacul de acumulare Lesu care alimenteaza centrala omonima intrata in functiune in 1977, se intinde pe o suprafata de 148 de hectare si a fost dat in folosinta in 1973.
- Serbarea campeneasca din luna septembrie din satul Bulz
- Pestera cu apa din satul Bulz
- Moara de apa din 1746 si valtoarea din secolul al XIX-lea din satul Bulz
Rezervatii si monumente ale naturii
- Varful Buteasa/Boceasa
- Pestera Valea Lesului
- Valea Iadului cu Syringa josikaea (liliac carpatin)
